Traind cu usa deschisa – apar primele probleme…

acum o luna si ceva am decis ca gata, nu-mi mai incui usa si nici poarta de la casa/curte. daca pana acuma nu s-a intamplat nimic, mai nou incep problemele:

– matusa-mea m-a sfatuit ieri sa incui ca cine stie poate ca vine si face careva kk in casa, numa de-al dracului! (oamenii-s al dracului!)
– postasul care mi-a adus azi posta si a constatat ca usa era neincuiata iar eu plecat, m-a sunat – probabil ca sa se asigure ca mai sint intreg la minte;
– vecina-mea, dna. soner, a venit acum jumatate de ora ca sa ma certe pentru gestul meu inconstient (aflase de la omul de la gaz, venit azi in inspectie) si s-a oferit sa-mi cumpere din pensia ei o incuietoare noua de la dl./dna. igna de la “gospodarul”.
– cand i-am raspuns ca nu e nevoie, ca nu e vorba de bani si ca asa, ea a plecat rostind un cumplit blestem peste capul meu cel pacatos: “MAI DU-TE-N COADA MÂŢII!” …zise ea si pleca…

no comment 😉

Advertisements

Rața dispărută și țiganii din Caraiman

Cititorii fideli ai acestui blog stiu ca mi-am bagat in cap sa nu-mi incui usa de la casa si portita de la curte, timp de 1 cel putin luna, in semn de ‘protest’ fata de lipsa de incredere reciproca a oamenilor. …Si ca sa vad ce se intampla. …Si pana ieri nu se intamplase nimic.

Insa saptamana trecuta si ieri doi baieti din vecin (baiatul lui Zelma din colonia de tigani din capatul strazii si unul dintre baietii lui Pop al carui tata e la zdup) au lucrat ceva la mine in curte si stiau care-i regimul cu (ne)incuiatul usilor. Iar azi dimineata m-am trezit ca disparuse una dintre cele 2 rate din tarc… Nefiind de gasit, eram deja sigur ca a venit careva de afara care stia cat de usor este sa intri in curte, a furat si transformat biata pasare urgent intr-o friptura – poate chiar unul dintre baietii care lucrasera la mine acasa??

Ma gandeam deja ca experimentul cu increderea in vecinii mei a luat sfarsit si ca-s un megafraier care ignora realitatea crunta din jur – cand apar si cei 2 baieti in fata usii ca sa ma intrebe daca nu mai am ceva de lucru. Cand au aflat ca a disparut o rata s-au jurat – fara ca eu sa fii spus ca-i suspectez pe ei – ca ei “nu pun mana pe nimic – mai bine cer” samd.  Sa-i cred sau sa nu-i cred? Si, mai ales, imi puneam intrebarea daca sa mai las usile deschise in viitor sau nu…

Infine, baietii pleaca acasa, ca sa se intoarca dupa o jumatate de ora, cu vestea buna ca s-a gasit rata! Unde? La unul dintre copiii de tigan din colonie care ar fi gasit-o in strada, la cativa meri de gardul meu, langa alimentara.

Am recuperat urgent rata fugara de la respectivii vecini, iar la intoarcere m-am intalnit chiar ca tatal baiatului, si el un vechi cunoscut de-al meu. El mi-a confirmat deasemenea ca rata fusese culeasa de fiu’ sau de pe strada… Si nu am motive sa nu-l cred daca ma gandesc ca verisoarei mele i-a “fugit” odata pe ulita in jos un …peste prins de taica-sau! Cum? Era un somn, cred, si intr-un fel sau altul scapase din cada cu apa din curte unde il tinusera peste noapte, a avut loc sa iasa pe sub poarta si s-a tarat pe strada Codrului in jos, incercand probabil sa ajunga la paraul Cainelui care curge paralel cu strada… Pestele a fost recuperat si returnat tot de catre unul dintre vecini…

I-am dat vecinului 2 ciocolate recompensa pentru al’ mic, el spunandu-mi ca nu era nevoie de gestul asta. Iar de la respectivul om am aflat ca este dulgher de meserie si daca am nevoie de el la reparatul acoperisului, ma poate ajuta!
Ce mai Happy End kitschos – ca in povestirile lui Ion Creanga.

Concluzia: Ente gut, alles gut – cum zice neamtul… Respectiv, ma bucur ca nu-s prostu’ targului – si ca nu trebuie sa-mi incui portita!

Cu usile deschise si cu casa intreaga

Asta-i stadiul actual al experimentului meu de a nu-mi incuia usile de la casa timp de o luna: Totul e in regula si nu mi-a disparut nimic. Saptamana trecuta am fost plecat nu doar in oras timp de cateva ore, lasand usa neincuiata, ci am fost cate o zi intreaga si la Tg. Mures (vineri) si la Malancrav (sambata).


La intoarcere, seara tarziu, am intrat in intunericul din curte si din casa cu un sentiment maxim de siguranta si de incredere ca nu ma asteapta surprize neplacute. In trecut, cand ma intorceam pe intuneric acasa, ma intrebam ‘din instinct’ daca n-o fi vreun raufacator ascuns pe undeva prin curte sau prin camere. Evident, erau temeri nefondate, dar ele totusi existau. De cand nu imi incui casa, aceste temeri a disparut complet.
Daca am o grija, atunci doar aceea sa nu ma ia la rost …parintii, pe motiv  ca le-as pune in pericol casa…

Mesajul de pe usa deschisa

Acest mesaj am sa-l pun pe usa de la intrare atunci cand plec de acasa fara sa incui usa.

Libertate

…Asta simt din prima clipa a experimentului meu cu usile deschise, experiment ce dureaza deja de …50 de minute ;-)) Este un sentiment de libertate pe care ti-l da gestul de relativizare a importantei proprietatii. Nu ca nu ar mai conta ceea ce ai sau ai putea pierde, dar scad mult in importanta aceste bunuri.

Apoi, simt o ‘lipsa acuta’ de frica (nu ca mi-ar fi fost frica pana acuma) dar parca dispare NOTIUNEA de frica fata de semenii tai… Simt ca gestul de a nu mai incuia usa casei ma pune REALMENTE si NECESAR intr-o noua relatie cu oamenii din jur – intr-o relatie de incredere de principiu.

Constat ca aceasta relatie de incredere este pe de o parte o conditie de baza a experimentului dar totodata si un efect al sau! Deci ipoteza de lucru si efectele produse de punerea ei in practica se amplifica reciproc. De unde se poate deduce si contrariul, anume ca perzumtia neincrederii si nesiguranta/frica se conditioneaza, genereaza si se amplifica si ele reciproc…

Si chiar daca cei din jur (vecinii de ex.) nu au cum sa afle la modul empiric cele descrise mai sus, am impresia clara ca increderea pe care le-o acord tacit va induce la ei un raspuns pe masura (un fel de responsabilitate principiala, tacita), chiar daca la modul inconstient.
Indiferent daca aceasta ‘ipoteza de lucru’ se va confirma sau nu, in mod cert merita s-o testezi – pentru sentimentul pe care ti-l da! 🙂

Usi deschise – Offene Türen

De o saptamana si ceva stau singur la casa, in str. Caraiman nr. 1 Sighisoara (in capatul Berigaz-ului la stanga). 

Aud ca mai nou iarasi se dau spargeri in casele oamenilor din oras.

Langa mine sta o familie vestita in orasul nostru pentru faradelegile sale…

Am lucruri de valoare in casa un laptop si o videocamera. Cam atat. Casa are sistem de alarma, pe care inca nu l-am pus in functiune.

Inca de cand aveam biroul SD in str. Bastionului din Cetate si ne veneau o gramada de oaspeti pe care-i cazam pe gratis visam sa nu mai incui usile de la intrare si chiar sa scriu pe ele ca sunt si raman in continuu descuiate. Pe atunci nu mi-am putut implini acest ‘vis’, pt ca imobilul respectiv, monument istoric, nu ne apartinea.

Acuma insa situatia e un pic diferita si pot sa ‘risc’ experimentul usilor deschise… 🙂 Ceea ce am sa fac chiar incepand cu astazi. Deocamdata pentru o luna de zile. Sa vedem daca acest gest va atrage musafiri nepoftiti sau DIN CONTRA.

Mizez, evident, pe varianta a doua. Dece, am sa incerc sa explic intr-o postare viitoare. Ma gandesc chiar sa scriu pe usa si pe poarta ca acestea sunt descuiate, ca sa se afle acest lucru in vecin si in oras…
Despre cum se va derula ‘experimentul’ va tin la curent aici.
🙂