De ziua femeii: despre emancipare intr-o tara araba

Fragment dintr-un interviu realizat in 1980 cu un personaj politic cunoscut din lumea araba, in care acesta vorbeste despre progresele realizate in privinta emanciparii femeilor in acea tara.

Ghiciti, despre liderul carei tari este vorba!
(traducere posibila cu google)

“SPIEGEL: Sie interpretieren den Islam in wichtigen Punkten anders als der religiöse Führer Chomeini. So streben Sie in (…) die Gleichberechtigung zwischen Mann und Frau an. Die Frauen hierzulande sind auf dem Weg zur Emanzipation schon ein gutes Stück vorangekommen. Der Fanatiker Chomeini dagegen befahl allen Frauen, wieder den Tschador zu tragen — eine Rückkehr ins Mittelalter.

XY: Verschleiert oder nicht verschleiert, daran kann man den Grad der Fortschrittlichkeit nicht messen. Es stimmt, wir haben in (…) für die Frau viel erreicht. Sie darf nicht mehr als käufliches Konsumgut betrachtet, nicht mehr gegen ihren Willen verheiratet werden. Zwar gilt die Frau im Orient zum Teil immer noch als Lustobjekt, aber das muß aufhören. Andererseits wollen wir auch nicht die Entwicklung des Westens nachmachen, wo die Frau in die ökonomische Mühle geraten ist, so daß sie vom Mann nun wirtschaftlich mißbraucht wird: Sie ist dem Konsumzwang unterworfen. Und das ist auch nicht menschenwürdig.”

Evreii din Israel imi (re)devin simpatici

daca scrie deja si in presa mainstream (GERMANA!), atunci o fi permis sa se barfeasca si pe bloguri despre acest subiect. anume, un istoric din israel (shlomo sand) a deconstruit mitul national evreiesc/israelit, conform caruia evreii ar fi o natiune (si nu ‘doar’ o comunitate religioasa). dece conteaza aceasta diferentiere? din simplul motiv ca din mitul natiunii evreiesti  s-a construit si discursul legitimatoriu al fondarii statului israel IN TARA ALTORA, adica cea a palestinienilor.

concluzia istoricului este simpla si banala: “nu avem dreptul la aceasta tara.”

desigur, lucrurile se prezinta putin mai complexe decat par. in primul rand, opinia respectivului om de stiinta poate fi considerata ca un simplu punct de vedere (eretic) printre o mie (si una 😉 de alte puncte de vedere pe aceeasi tema, si nimic mai mult. faptul ca a sa carte a starnit valuri, controverse si inevitabilele amenintari cu moartea la adresa sa, inca nu dovedeste ca tezele sale ar fi corecte. dar sunt un indiciu. un indiciu ca deranjeaza, profund, establishment-ul istoriografic al tarii al carei cetatean este si al carei drept la existenta il neaga cu seninatate…

apoi, treaba se complica daca o privim pe termen lung si foarte lung. pentru ca, daca tezele istoricului s-ar dovedi a fi adevarate iar societatea evreiasca si le-ar insusi, atunci ar disparea si israelul in forma sa actuala. (apropo, acelasi istoric afirma chiar ca palestinienii de azi ar fi partial evreii islamizati acum cateva sute de ani – fiind deci adevaratii urmasi ai evreilor din antichitate, in timp ce evreii de azi ar fi amestecati genetic cu popoarele in mijlocul carora ar fi trait in ultimii 1900 de ani!)

apoi, cu un stat israel descompus, parasit sau transformat intr-o entitate majoritar islamica (vezi si sporul demografic al palestinienilor), evreii din israel vor reincepe sa imigreze in alte tari, precum cele europene. deci, peste cateva decenii bune este posibil sa reapara “shtetel”-urile evreiesti in vechile lor locatii sau in altele noi, inclusiv in romania.

evolutiile istorice nu se intampla in linie drepata ci in curbe, cercuri, spirale si forme si mai complexe gen ‘pisatul boului’.

ah, da, si nu in ultimul rand, miturile nationale evreiesti si discursurile legitimatorii privind hegemonia asupra unui teritoriu locuit de secole si secole (si) de alte grupuri autohtone imi aduc aminte de cele romanesti si de transilvania. da, de miturile istoriografice romanesti si de transilvania. (hai, chiar nu stiti cum stau lucrurile la noi?).  shlomo sand, un sorin mitu sau lucian boia al israelului? da.

dece am ales titlul de mai sus? pentru ca, cu multi ani in urma, cand incepea sa ma intereseze subiectul israel, simteam o fascinatie pentru locuitorii sai (evrei) si intreg ‘experimentul’ istoric pe care il puneau ei in practica cu incredere si optimism, in ciuda vicisitudinilor la fel de istorice, cu care se confruntau zi de zi… aceasta atractie si simpatie a disparut insa destul de repede nu numai dar si in urma a doua calatorii pe care am avut ocazia sa le fac in ‘tara (ne)sfanta’ si in teritoriile ocupate din palestina, unde nu poti sa nu constati ca evreii israelieni practica un fel de apartheid/nazism/exterminare vizavi de bastinasii acelei tari, adica palestinienii. …astfel, concluzia mea vizavi de experimentul istoric mai sus mentionat a ajuns sa fie exact cea a dlui. istoric shlomo sand de la univeristatea din tel aviv, dar simteam ca nu se cade sa spui/gandesti asa ceva daca nu vrei sa ti se aplice o stampila incinsa pe cocoasa, purtand cuvantul cu prefixul “anti”.
iar onestitatea constatarilor facute de acest profesor la adresa propriului sau popor, pardon, comunitate religioasa, m-il face simpatic – si impreuna cu el comunitatea din care face parte.

actualizare 1 iunie: evenimentele de ieri in dreptul coastei gaza intaresc cele scrise de mine mai sus, alaltaieri.

Traind cu usa deschisa – apar primele probleme…

acum o luna si ceva am decis ca gata, nu-mi mai incui usa si nici poarta de la casa/curte. daca pana acuma nu s-a intamplat nimic, mai nou incep problemele:

– matusa-mea m-a sfatuit ieri sa incui ca cine stie poate ca vine si face careva kk in casa, numa de-al dracului! (oamenii-s al dracului!)
– postasul care mi-a adus azi posta si a constatat ca usa era neincuiata iar eu plecat, m-a sunat – probabil ca sa se asigure ca mai sint intreg la minte;
– vecina-mea, dna. soner, a venit acum jumatate de ora ca sa ma certe pentru gestul meu inconstient (aflase de la omul de la gaz, venit azi in inspectie) si s-a oferit sa-mi cumpere din pensia ei o incuietoare noua de la dl./dna. igna de la “gospodarul”.
– cand i-am raspuns ca nu e nevoie, ca nu e vorba de bani si ca asa, ea a plecat rostind un cumplit blestem peste capul meu cel pacatos: “MAI DU-TE-N COADA MÂŢII!” …zise ea si pleca…

no comment 😉

Libertate

…Asta simt din prima clipa a experimentului meu cu usile deschise, experiment ce dureaza deja de …50 de minute ;-)) Este un sentiment de libertate pe care ti-l da gestul de relativizare a importantei proprietatii. Nu ca nu ar mai conta ceea ce ai sau ai putea pierde, dar scad mult in importanta aceste bunuri.

Apoi, simt o ‘lipsa acuta’ de frica (nu ca mi-ar fi fost frica pana acuma) dar parca dispare NOTIUNEA de frica fata de semenii tai… Simt ca gestul de a nu mai incuia usa casei ma pune REALMENTE si NECESAR intr-o noua relatie cu oamenii din jur – intr-o relatie de incredere de principiu.

Constat ca aceasta relatie de incredere este pe de o parte o conditie de baza a experimentului dar totodata si un efect al sau! Deci ipoteza de lucru si efectele produse de punerea ei in practica se amplifica reciproc. De unde se poate deduce si contrariul, anume ca perzumtia neincrederii si nesiguranta/frica se conditioneaza, genereaza si se amplifica si ele reciproc…

Si chiar daca cei din jur (vecinii de ex.) nu au cum sa afle la modul empiric cele descrise mai sus, am impresia clara ca increderea pe care le-o acord tacit va induce la ei un raspuns pe masura (un fel de responsabilitate principiala, tacita), chiar daca la modul inconstient.
Indiferent daca aceasta ‘ipoteza de lucru’ se va confirma sau nu, in mod cert merita s-o testezi – pentru sentimentul pe care ti-l da! 🙂

Usi deschise – Offene Türen

De o saptamana si ceva stau singur la casa, in str. Caraiman nr. 1 Sighisoara (in capatul Berigaz-ului la stanga). 

Aud ca mai nou iarasi se dau spargeri in casele oamenilor din oras.

Langa mine sta o familie vestita in orasul nostru pentru faradelegile sale…

Am lucruri de valoare in casa un laptop si o videocamera. Cam atat. Casa are sistem de alarma, pe care inca nu l-am pus in functiune.

Inca de cand aveam biroul SD in str. Bastionului din Cetate si ne veneau o gramada de oaspeti pe care-i cazam pe gratis visam sa nu mai incui usile de la intrare si chiar sa scriu pe ele ca sunt si raman in continuu descuiate. Pe atunci nu mi-am putut implini acest ‘vis’, pt ca imobilul respectiv, monument istoric, nu ne apartinea.

Acuma insa situatia e un pic diferita si pot sa ‘risc’ experimentul usilor deschise… 🙂 Ceea ce am sa fac chiar incepand cu astazi. Deocamdata pentru o luna de zile. Sa vedem daca acest gest va atrage musafiri nepoftiti sau DIN CONTRA.

Mizez, evident, pe varianta a doua. Dece, am sa incerc sa explic intr-o postare viitoare. Ma gandesc chiar sa scriu pe usa si pe poarta ca acestea sunt descuiate, ca sa se afle acest lucru in vecin si in oras…
Despre cum se va derula ‘experimentul’ va tin la curent aici.
🙂

AVATAR – varianta romaneasca

cules de pe net…

Eroul filmului, Gica din Sulina (in versiunea originala Jake Sully) este un jurnalist devenit mercenar in armata mass-media a firmei RMGC care incearca sa invadeze populatia indigena din Rosia Montana pentru a putea exploata zacamantul de aurul de sub localitate.

Dupa ce s-a infiltrat printre bastinasi se indragosteste de printesa tribului, motiv pentru care se hotaraste sa treaca de partea celor amenintati cu distrugerea… Jurnalistul mercenar se metamorfozeaza intr-un erou si aparator al Rosiei Montane…

Protocronism, da’ pe bune

Chiar daca ma repet, ma repet cu convingere ca, in opinia mea, Romania este un fel de microcosm paneuropean in care se reflecta la scara mica tendintele si realitatile la scara mare. 

Aceasta reflectie si chiar anticipatie se intampla insa nu la modul eroic, stalinisto-securist propagat in perioada de glorie a protocronismului de sorginte oltenesca a iepocii lu’ Ceasca ci la modul banal-negativ. Cu alte cuvinte: problemele cotidiene pe care le sesizam in Romania se regasesc si la scara mai mare, internationala resp. aceste probleme se manifesta anterior, anticipativ fata de alte tari vestice.

Exemple pe care le gaseam in trecut erau manipularea alegerilor, cumpararea si renumararea voturilor, disolutia statului si privatizarea acestuia de catre gashti de interese ilegitime (o problemea serioasa, devenita endemica in SUA si, in stadiu incipient si in democratii (candva) serioase precum Germania). Apoi insasi ‘Revolutia’ televizata, furata, manipulata si deturnata din 1989 anticipeaza marea inscenare politico-mediatica de la 11. 09. 2001 din Downtown Manhattan si de la sediul Ministerului Razboiului Apararii SUA de la Washington DC, inscenare care rescrie chiar legile fizicii si neaga ratiunea elementara.

Cel mai proaspat exemplu de anticipatie distopica romaneasca il gasesc in Legea Blasfemiei adoptata recentissim de Irlanda care lege prevede amenzi usturatoare (si poate o mica friptura a inculpatului  pe rug?) de pana la 25.000 de Euroi pentru cine vorbeste urat despre cele Sfinte.

Parca, prin 2005-2006 s-a incercat introducerea unui paragraf de lege asemanator si in Legea Cultelor din Romania. Pe mine unu m-a revoltat acea tentativa jenibila de cenzura si de control psihic de catre biserici, in cardasie cu niste politrucieni nevertebrati, ipocriti …si fara niciun Dumnezeu. Si din cate stiu, in Romania articolul respectiv de lege a fost schimbat sau chiar eliminat, in urma unor proteste ale societatii civile, in prag de aderare la UE.
Sa vedem daca si Irlanda va urma exemplul Romaniei in acest sens – sau mai degraba nu, pentru ca nu se cuvine sa inveti ceva bun de la sarantocii din Est…

Un alt indiciu privind o posibila anticipatie romaneasca a unor realitati europene l-am gasit citind acelasi articol despre Legea Blasfemiei din Irlanda, anume, utilizarea formulei “intr-o tara civilizata asa ceva nu se practica!”, o formula folosita ostentativ in presa dambovitzeana (mai putin in Ardeal, cu toate ca nu ne lafaim nici noi in ‘civilizatie’), formula tipica, cred eu, pentru o societate/cultura dezorientata in privinta valorilor sale de baza, captiva in tara nimanui dintre (post)ruralismul simplist si arhaic (‘Estic’, ‘balcanic’) si urbanitatea sofisticata si moderna (‘Vestica’).

…Na uite ca aceasi sintagma a tarii civilizate unde ‘asa ceva’ ca Legea Blasfemiei ar fi de neconceput, sintagma ce-mi suna ca un apel disperat la ratiune elementara, bun simt si respectarea drepturilor fundamentale se  regaseste ca si contraargument impotriva cruciadei antilaiciste irlandeze: “In a civilised society, people have a right to…” samd.

Inchei cu un ‘no comment’ dar incep sa ma intreb cat va mai dura pana ce restul Europei si a lumii Occidentale vor ajunge un fel de Magna …Oltenia.
Vedeti ce fantastica premonitie a avut acel militzian anecdotic care a cerut la magazin un glob al Romaniei?