Rața dispărută și țiganii din Caraiman

Cititorii fideli ai acestui blog stiu ca mi-am bagat in cap sa nu-mi incui usa de la casa si portita de la curte, timp de 1 cel putin luna, in semn de ‘protest’ fata de lipsa de incredere reciproca a oamenilor. …Si ca sa vad ce se intampla. …Si pana ieri nu se intamplase nimic.

Insa saptamana trecuta si ieri doi baieti din vecin (baiatul lui Zelma din colonia de tigani din capatul strazii si unul dintre baietii lui Pop al carui tata e la zdup) au lucrat ceva la mine in curte si stiau care-i regimul cu (ne)incuiatul usilor. Iar azi dimineata m-am trezit ca disparuse una dintre cele 2 rate din tarc… Nefiind de gasit, eram deja sigur ca a venit careva de afara care stia cat de usor este sa intri in curte, a furat si transformat biata pasare urgent intr-o friptura – poate chiar unul dintre baietii care lucrasera la mine acasa??

Ma gandeam deja ca experimentul cu increderea in vecinii mei a luat sfarsit si ca-s un megafraier care ignora realitatea crunta din jur – cand apar si cei 2 baieti in fata usii ca sa ma intrebe daca nu mai am ceva de lucru. Cand au aflat ca a disparut o rata s-au jurat – fara ca eu sa fii spus ca-i suspectez pe ei – ca ei “nu pun mana pe nimic – mai bine cer” samd.  Sa-i cred sau sa nu-i cred? Si, mai ales, imi puneam intrebarea daca sa mai las usile deschise in viitor sau nu…

Infine, baietii pleaca acasa, ca sa se intoarca dupa o jumatate de ora, cu vestea buna ca s-a gasit rata! Unde? La unul dintre copiii de tigan din colonie care ar fi gasit-o in strada, la cativa meri de gardul meu, langa alimentara.

Am recuperat urgent rata fugara de la respectivii vecini, iar la intoarcere m-am intalnit chiar ca tatal baiatului, si el un vechi cunoscut de-al meu. El mi-a confirmat deasemenea ca rata fusese culeasa de fiu’ sau de pe strada… Si nu am motive sa nu-l cred daca ma gandesc ca verisoarei mele i-a “fugit” odata pe ulita in jos un …peste prins de taica-sau! Cum? Era un somn, cred, si intr-un fel sau altul scapase din cada cu apa din curte unde il tinusera peste noapte, a avut loc sa iasa pe sub poarta si s-a tarat pe strada Codrului in jos, incercand probabil sa ajunga la paraul Cainelui care curge paralel cu strada… Pestele a fost recuperat si returnat tot de catre unul dintre vecini…

I-am dat vecinului 2 ciocolate recompensa pentru al’ mic, el spunandu-mi ca nu era nevoie de gestul asta. Iar de la respectivul om am aflat ca este dulgher de meserie si daca am nevoie de el la reparatul acoperisului, ma poate ajuta!
Ce mai Happy End kitschos – ca in povestirile lui Ion Creanga.

Concluzia: Ente gut, alles gut – cum zice neamtul… Respectiv, ma bucur ca nu-s prostu’ targului – si ca nu trebuie sa-mi incui portita!

Rata cu piciorul in ghips

Am astea doua rate ‘mostenite’, ca sa zic asa. Din pacate, una a ajuns schioapa, dupa ce nepotelu’ meu drag a-ncercat s-o invete sa …zboara.

Variante de solutionare a piciorului rupt:
1. Taiat, pardon, gatul la sarmana rata, ceea ce rezolva atat piciorul ratei cat si meniul altui biped pentru cateva zile.
Dar nu se ia in calcul, mai ales ca ratusca traieste intr-un concubinaj fericit cu un ratoi tare ferches.
2. Ignorat problema si asistat cum se taraie pacienta prin curte, pentru restul vietii ei.
O solutie dureroasa pentru toate partile implicate!
3. Mers la doctorul veterinar si intrebat ce-i de facut.
Daca-i meserias sper ca n-o sa-mi vina si el cu variantele 1 sau 2!
Sa vedem…