marti 26.08::
1300H > privesc pe fereastra de la bucutarie. pe acoperisul sopronului din curte se coc strugurii rosii, cateva pasari colorate si cam exotice isi fac aprovizionarea in vita de vie. ies din casa sa merg la birou. in casa scarilor miroase a otet. inca un semn ca vine toamna! vecinul meu de la parter stie ce are de facut. il vad cu usa larg deschisa, mesterind in bucatarie, inconjurat de borcane, weidling-uri si alte cele pline de rosii. pe aragaz un borcan pus la dunst.
2120H > seara tarziu cand mai ies odata din casa, pentru inca o repriza nocturna la birou, ma intampina pentru 2 minute o idila, parca demult disparuta din viata noastra, mai cu seama a cetatii sighisoara… e pe intunecate deja, dar cetatea traieste. pe langa turistii obligatorii din piata cetatii, in strada manastirii, la bucataria lui florin staicu, unde scrie pe usa larg deschisa ca “sandvisuri calde”, se lucreaza inca, iar una din bucatarese sta in fata usii, vorbind la telefon. (o fi schimband vreo reteta de zacusca cu fiica-sa?)
…la cativa pasi mai incolo, pe colt, la kolping, a gashca de baieti vorbind ungureste (copii de turisti), acel tip de gashca cum eram si noi candva, improvizeaza cu zel o miuta cu porti facute la repezeala din bolovani de pavaj. ar putea fi copiii din vecin care fac galagie, iti fura corcoduse peste gard, iti sparg geamul inca netermopan cu “mingea de 35 de lei” si ti-l repara apoi cuminti (pentru a cata oara?) la “prestarea”. si printre putzoii fotbalisti se strecoara firesc alti vizitatori ai cetatii, si ei vecini provizorii ai vecinilor provizorii…
ajuns in fata biroului, o intalnesc pe eliza, noua noastra voluntara din austria care se pregateste sa iasa la o bere cu 2 couchsurfer-i din germania, cazati, ca de obicei pe podea, la noi la birou. am impresia ca si ea ar face demult parte din inventarul viu al cetatii, cu toate ca n-a venit decat ieri.
canicula de acum cateva zile nu mai e, dar mai e cald seara si viata cetatii a iesit in strada, la caldura. de acum incepand zidurlie caselor invechite vor radia tot mai multa racoare. cu atat mai mult iti vine sa stai afara. vitalitatea din seara asta este o vitalitate pasagera, imprumutata de la ..pasagerii care coboara in gara sighisoara pentru cateva ore sau zile, dar e vitalitate!
…am impresia ca cetatea a redevenit in seara asta, parca pentru intreaga sighisoara, pentru cateva clipe acel sat etern care a fost si mai este, sat global poate, dar totusi sat. locul in care esti acasa, care iti apartine si caruia ii apartii. vrand-nevrand. in tara si peste hotare. pentru ca aici ai vecini reali, chiar daca provizorii, partial anonimi sau inchiriati – dar vecini.
toamna e poate cel mai “adevarat” anotimp sighisorean, potrivit cred si temperamentului nostru, chiar daca acel noi este unul vag, sters si facut ferfelitza de vantul schimbarilor. dar e un noi. toamna “aurie” la sighisoara (si nu numai) mi se pare anotimpul cel mai plin de viata si de intelesuri si frumuseti ascunse care-ti vorbesc si te invata soptind cum e sa fii om intr-o viata pasagera, …vecina cu moartea. o lectie de frumusete si intelepciune ce va dura din 26 august pana pe 26 sau 27 octombrie.
ce m-o apucat de scriu ca taranul filozof? cred ca heimweh, honvágy, dorul de casa, la mine acasa. dor pe care vi-l doresc astazi si voua, ca sa va amintiti si voi de …voi. jó estét kivánok! o seară bună la toată lumea! en geaden owend wanschen mer!
cu un sentiment foarte foarte pozitiv! cred că inclusiv în privinţa locaţiei alese se îmbină oarecum curios dar pe undeva normal sighişoara de azi cu cea de mâine. e clar, cu ziua de azi nu se va schimba sighişoara din temelii! ne vedem fiecare în continuare de domeniile noastre de activitate şi de interes, cum e şi firesc şi normal. dar totuşi, este cât se poate de clar că azi s-au pus bazele unui dialog real şi orientat spre rezultate palpabile între sighişoreni, chiar şi dacă “numai” la nivel de factori de interes şi de decizie.
