citind in ziar despre accidentul rutier de la scanteia (IS), soldat cu 14 morti, postez din nou un fragment povestioara mea de acum 2 luni, de pe acest blog, despre o calatorie cu microbuzul in acelasi judet, microbuz supraaglomerat si condus de un sofer a carui profil se potriveste perfect cu profilul soferului mortii de la scanteia!
nu este vorba de aceeasi persoana, clar, dar regasesc, pana in amanunte, acelasi profil psihologic (pana si mistocareala cu o babutza, in autobuz, se regaseste si la soferul mortii si la soferul microbuzului cu care m-am deplasat eu, de la pascani la tg. neamt, pe 29 iunie a.c.)
stiu eu, dece iubesc …trenurile!
http://www.ziare.com/articole/accident+rutier+Iasi+Scanteia
29. 06. 2009
alt titlu, mai potrivit, n-am gasit pentru excursia de 24 de ore pe meleagurile provinciei estice a romaniei, pe ruta bucuresti-pascani-tg. neamt. (alternativa ar fi fost ceva cu miros de aroganta, gen ‘descoperind planeta moldova’)
(…)
in acest fel, am descoperit, pe langa pascaniul usor haotic si stangaci, cu al sau inedit butic din gara ce vindea, sub firma WEST-MOLDAVIA, pe langa sucuri, chipsuri, stofe si automate de cafea si …servicii funerare complete, un sofer de microbuz mistocar (dar nu la modul rautacios), care m-a indesat si pe mine in masina arhiplina, lasandu-i la bordura pe alti potentiali calatori care statusera la coada de mai mult timp decat streinul de mine…
…o bunicutza de prin satele zonei care se interesa de cum sa ajunga la manastiri – in scopuri garantat neturistice; un lider al unui ONG din tg. neamt, nu doar bun organizator ci si gazda spontana si cat se poate de atenta; un restaurant cu ciorba radauteana, mancare cu hribi, ghebe si alte bunataturi locale, cum nu intalnesti prea des…
…o jurnalista care cunostea nu doar istoria, specificul si valorile profunde, ascunse, ale ‘targovetzilor’ de neamt ci si intreaga massmedie bucuresteana, de la cristoiu la tatulici la rosca stanescu (who the f.ck is r-st.?) si care stia sa povesteasca romane intregi (cat se poate de credibile) despre tagma (cam decazuta) a jurnalistilor (si politrucienilor) locali si centrali…
…si, mi-a fost dat sa constat ca mai iegzista acea specie de oameni cam demodati, in sensul etern valabil, adica simtzitzi, ospitalieri, patrioti locali si totodata extrem de lucizi fatza de calitatile (pozitive si negative ale ‘conationalilor lor’), oameni bine dispusi, in ciuda problemelor si dezamagirilor reale cu care se confrunta in fiecare zi, oameni cu inima deschisa – si, last but not least: niste povestitori desavarsiti.
(ion creanga, eminescu, veronica micle, sadoveanu, se pare ca nu au aparut/trecut/petrecut intamplator in acest colt de province atat de spirituala.
si, ceea ce era sa uit: am aflat ca maicile de la agapia te blesteama daca filmezi fara sa platesti, ca, (cu virgula? fara?) calugarii de la neamtz(?) ii mai lovesc cu paru pe trecatorii care culeg fructul interzis (adica un biet mar) de pe cracile unui pom apartinand manastirii, ca altiiii molesteaza sexual pe tinerii seminaristi de unii s-au sinucis si alte cele. (o fi asta pretul karmik ce trebuie platit pentru a putea vietzui naiv, inofensiv si pasnic, in stil moldovenesc?
celor ca mine, neinitiatzii in moldovenitate, va spun, ca incheiere, ca tg. neamtz este capitala secreta a moldovei – restul mai trebuie sa-l descopar…
am vagul sentiment ca am sa mai trec pe aici – si e un sentiment bun…
, lege ich lieber passende musik auf: keine atempause, nicht in originalversion, sondern neu gemischt. 
