acum o luna si ceva am decis ca gata, nu-mi mai incui usa si nici poarta de la casa/curte. daca pana acuma nu s-a intamplat nimic, mai nou incep problemele:
- matusa-mea m-a sfatuit ieri sa incui ca cine stie poate ca vine si face careva kk in casa, numa de-al dracului! (oamenii-s al dracului!)
- postasul care mi-a adus azi posta si a constatat ca usa era neincuiata iar eu plecat, m-a sunat – probabil ca sa se asigure ca mai sint intreg la minte;
- vecina-mea, dna. soner, a venit acum jumatate de ora ca sa ma certe pentru gestul meu inconstient (aflase de la omul de la gaz, venit azi in inspectie) si s-a oferit sa-mi cumpere din pensia ei o incuietoare noua de la dl./dna. igna de la “gospodarul”.
- cand i-am raspuns ca nu e nevoie, ca nu e vorba de bani si ca asa, ea a plecat rostind un cumplit blestem peste capul meu cel pacatos: “MAI DU-TE-N COADA MÂŢII!” …zise ea si pleca…
no comment 
5 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Faza cu usa deschisa si in general cu o deschidere larga catre exterior am experimentat timp de 2 saptamani, recent, in Olanda, la Rotterdam; in vizita fiind la niste prieteni care locuiesc in Nesselande, o suburbie selecta a metropolei, am avut un adevarat soc in ceea ce priveste lejeritatea (si pana la urma normalitatea) cu care trateaza aceasta problema a securizarii spatiului de locuit… Foarte greu m-am obisnuit cu lipsa gardurilor si a zidurilor impenetrabile, a usilor ferecate cu ‘jde lacate… Vecinul are o cheie de la usa ta, asa just in case… si nimeni, dar absolut nimeni nu intra in curtea ta sa puna mana pe ceva ce-ti apartine. Ma intorceam intr-o seara tarzie, pe la 10-11 de la o tura de fotografiat de noapte si aproape la fiecare casa erau lasate afara fara nici o problema bicicletele copiilor, ale parintilor, jucarii si alte lucruri; nu se atinge nimeni de ele. Am facut chiar si un experiment: in zona special amenajata pentru plimbatul cainilor era un canal (populat cu tot felul de inaripate si pesti); intr-o seara, plimbandu-mi cainele pe acolo, am vazut la malul apei o minge de fotbal ratacita, probabil pierduta de cine stie ce copii din zona si dusa de curenti in locul respectiv; am scos mingea din apa si am inceput sa ma joc cu cainele meu cu mingea; si tot asa pana am ajuns acasa. Am luat mingea in curte, dar imediat m-am gandit ca ar fi mai bine sa o las totusi pe iarba din zona, sa poata fi regasita de copiii care au pierdut-o; si i-am tras un sut mingii pana pe spatiul verde de langa casa. A doua zi dimineata, surpriza, gasesc din nou mingea in curte
Presupun ca cineva care a trecut pe acolo, crezand ca mingea apartine de respectiva locuinta, a aruncat mingea din nou in ograda cu pricina 
Copiii de prin vecini veneau la geam (sau mai bine spus peretele vitrat) si faceau semne vesele cu mana mie si cainelui.
Alt soc l-am avut in legatura cu deschiderea catre exterior a spatiului de locuit… Nu tu jaluzele la geamuri, nu tu perdele groase si draperii… doar ferestre mari… trecea lumea pe strada si ma admira cum bantuiam prin casa
Dar si aici lucrurile incep sa se mai schimbe incet-incet, din cauza cresterii fenomenelor negative generate de imigratia masiva (mai ales marocani). Asadar, au inceput sa mai apara jaluzele si draperii ce ascund interioarele caselor…
iar pe de alta parte este interesant de vazut cum in romania imprejmuirile din jurul caselor au parca rolul de a imposibilita accesul FIZIC al ‘dujmanului’ in incinta proprie – si totodata ‘dujmanul’/hotul se simte parca tentat si provocat de orice fel de gard, instalatie de securizare samd… deci cursa securizarii induce o cursa a sfidarii securizarii de catre interlopi. chiar azi am vazut la marginea sighisoarei, pe un camp, un zid inalt, construit in jurul unui teren dreptunghiular de cca. 50X20m, cu toate ca in interiorul acestei “inchisori” nu se aflau lucruri deosebit de valoroase (cu exceptia unei autofurgonete)… arata ca o inchisoare absurda…
chiar daca azi si ieri am incuiat doua zile la rand usa si poarta (fiind plecat, avand si ceva probleme cu vecinii mei interlopi care-mi fura in ultima vreme ratele ca sa le dau apoi bani in schimbul ‘eliberarii lor’), raman cu convingerea ca deschiderea si increderea pe care o demonstrezi fata de semenii tai si implicit si fata de potentialii raufacatori) lasandu-ti usile deschise – probabil ca-i DEZARMEAZA la modul psihologic si le ia pofta si ambitia de a comite o incalcare a unor norme scrise sau nescrise de convietuire… chiar daca suna ezoteric, nestiintific si nu o pot dovedi, cred ca prin acordarea semenilor tai a unui credit de incredere (suna cam tautologic) iti creezi un scut de protectie “psihologica”…
concluzia: de maine usile raman din nou neincuiate. experimentul de pana acuma a fost un succes si continua la modul “neexperimental” – adica nu mai trebuie incercat sau dovedit nimic. treaba este 100% sigura.
love and peace!
Cand am postat fotografia asta http://throughlifelightandlens.blogspot.com/2008/09/hospitalitate-tradiional.html, s-au cam iritat unii din pricina faptului ca am pus alaturi ospitalitatea traditional romaneasca si fotografia cu gardul cu cioburi… Nu imi amintesc sa fi vazut prin alte tari (mai civilizate) asa ceva.
am vazut poza/pozele. foarte frumoase! esti fotograf profesionist?
cat priveste cioburile de sticla de zidul de beton: este exact ceea ce ziceam si eu: in romania se mai incearca la modul serios si naiv sa-ti aperi proprietatea la modul fizic… (sigur, sunt si motive intemeiate, deseori, dar mi se pare naiv – furturile din ziua de azi se fac cu carduri de credit clonate sau, si mai profesionist, pariind pe scaderea/cresterea unor cursuri de derivate la bursa. castigi sute de milioane, miliarde sau chiar tari intregi precum grecia…
sistemul de securizare olandez, cu canale de apa, imi place! la fel si geamurile fara perdele! in romania, oamenii se ascund de spatiul public cu perdele, draperii si obloane, jaluzele si alte cele pe la geam, pt. ca percep spatiul exterior casei ca fiind ostil si stressant.
PS1: ma tem cacandva, peste nu mult timp, vom folosi si noi la WC role de 50 de euro – dar de bancnote adevarate si hiperinflationate!
PS2: inteleg ca esti sighisoarean, exilat la oradea si rotterdam… il stii cumva pe alex aitonean? are coordonate biografice asemanatoare!
ciao!
hans
Da, sunt sighisorean, exilat la Oradea, cu scapari olandeze temporare si mai nou cu o permanentizare prin padurile din Thüringen
Pe Alex il stiu doar asa, de pe galeriile fotografice virtuale, nu am avut placerea sa ne vedem, dar mai stii? Poate dau o fuga odata pe la Eindhoven…